Ecuația generală a dreptei
Ecuația generală a dreptei o obținem din ecuațiile parametrice ale dreptei eliminând parametrul t.
Motivație
Îți amintești de funcția de gradul întâi? Graficul ei este tocmai o dreaptă. Forma de bază a funcției de gradul întâi este y = mx + n. Să ne uităm la dreapta p care trece prin punctele A(0, 3), B(2, 7):
Determinăm funcția de gradul întâi al cărei grafic este tocmai această dreaptă p. Funcția are forma y = mx + n, iar faptul că dreapta trece prin punctul A(0, 3) ne spune că în punctul x1 = 0 funcția are valoarea y1 = 3. Trebuie deci să avem egalitatea m · 0 + n = 3. Deoarece dreapta trece prin punctul B(2, 7), funcția are în punctul x2 = 2 valoarea y2 = 7, deci trebuie să avem totodată m · 2 + n = 7. Căutăm coeficienții m, n. Obținem sistemul de ecuații:
Din prima ecuație m · 0 + n = 3 obținem ușor coeficientul n, care este egal cu n = 3. Acest rezultat îl înlocuim în a doua ecuație, adică în m · 2 + n = 7 înlocuim pe n cu trei:
Și avem ambii coeficienți: m = 2, n = 3. Funcția care descrie dreapta precedentă are forma y = 2x + 3. Dacă înlocuim x = 1, obținem y = 2 + 3 = 5, ceea ce se potrivește cu graficul dreptei. Forma y = 2x + 3 o putem rescrie astfel încât în membrul drept să fie zero, adică adunăm la ambii membri −(2x + 3). Obținem astfel ecuația:
Această ecuație se numește ecuația generală a dreptei.
Definiția ecuației generale a dreptei
Procedeul precedent este oarecum complicat și, în plus, nu poate fi folosit atunci când dreapta este paralelă cu axa Oy, adică verticală, deoarece o astfel de dreaptă nu descrie nicio funcție. De aceea introducem ecuația generală a dreptei și în alt mod. Spunem că orice ecuație de gradul întâi de forma
unde a,b,c ∈ ℝ și cel puțin unul dintre numerele a,b este nenul, este ecuația unei drepte în plan. Totodată, orice dreaptă din plan poate fi exprimată sub această formă. Această ecuație o numim ecuația generală a dreptei. O putem afla simplu din forma parametrică a dreptei. Dacă dreapta este descrisă de ecuațiile parametrice
aflăm ecuația generală eliminând parametrul t din ecuațiile parametrice. Exemplu: rămânem la dreapta precedentă, dată de punctele A(0, 3), B(2, 7). Aflăm vectorul director
Putem privi din nou dreapta p cu vectorul director
Scriem ecuațiile parametrice față de punctul A și vectorul
Pentru a obține ecuația generală, trebuie să adunăm aceste două ecuații astfel încât să se reducă parametrul t. Mai întâi înmulțim prima ecuație cu −2, iar pe a doua o lăsăm neschimbată:
Și acum adunăm cele două ecuații, obținând o singură ecuație:
Aceasta este ecuația generală a dreptei p. Vedem că am obținut exact aceeași ecuație ca prin procedeul precedent.
La ce folosește ecuația generală a dreptei
Ecuația generală ne determină toate punctele care formează dreapta. Dacă în ecuația de forma ax + by + c = 0 înlocuim necunoscutele x,y cu astfel de numere reale încât ecuația să fie adevărată, atunci (x,y) este un punct al acestei drepte. Să revenim la dreapta precedentă, descrisă de ecuația generală y − 2x − 3 = 0. Dacă înlocuim x = 1, y = 5, obținem egalitatea:
Aceasta înseamnă că punctul (1, 5) se află pe dreaptă. Dacă încercăm să înlocuim x = 2, y = 3, obținem egalitatea:
Egalitatea nu este adevărată, punctul (2, 3) nu se află pe dreapta p. Putem verifica și pe figură:
Dreapta verticală
Am menționat deja că ecuația generală a unei drepte verticale p nu ar putea fi obținută prin procedeul descris în primul capitol, deoarece dreapta verticală nu descrie nicio funcție. Totuși, și o astfel de dreaptă are ecuația ei generală, pe care o obținem prin procedeul din capitolul precedent.
Vom arăta aceasta pe dreapta care trece prin punctele A(4, 2), B(4, 8). Vectorul director
Figura:
Ecuațiile parametrice față de punctul A și vectorul director
Acum ar trebui să eliminăm parametrul t. Totuși, prima ecuație ne-a scutit deja de muncă: în prima ecuație nu există niciun parametru t, mai exact, el este înmulțit cu zero, deci putem folosi întreaga ecuație ca ecuație generală a dreptei p. Dreapta p are deci ecuația generală
Adică coeficienții a,b,c din ecuația ax + by + c = 0 sunt a = 1, b = 0, c = −4.
Dreapta orizontală
Mai arătăm un exemplu, cu o dreaptă orizontală care trece prin punctele A(2, 1), B(5, 1). Vectorul director
Figura:
Ecuațiile parametrice ale dreptei față de punctul A ar arăta astfel:
Vedem din nou că nu trebuie să eliminăm parametrul t, deoarece în a doua ecuație el este înmulțit cu zero. Putem folosi deci direct a doua ecuație ca ecuație generală a dreptei p:
Capitole: Ecuațiile parametrice ale dreptei, Ecuația generală a dreptei, Vectorul normal al dreptei, Ecuația dreptei cu pantă, Ecuația dreptei în spațiu