✖

Ecuația generală a dreptei

Ecuația generală a dreptei o obținem din ecuațiile parametrice ale dreptei eliminând parametrul t.

Motivație

Îți amintești de funcția de gradul întâi? Graficul ei este tocmai o dreaptă. Forma de bază a funcției de gradul întâi este y = mx + n. Să ne uităm la dreapta p care trece prin punctele A(0, 3), B(2, 7):

Dreapta care trece prin punctele A și B

Determinăm funcția de gradul întâi al cărei grafic este tocmai această dreaptă p. Funcția are forma y = mx + n, iar faptul că dreapta trece prin punctul A(0, 3) ne spune că în punctul x1 = 0 funcția are valoarea y1 = 3. Trebuie deci să avem egalitatea m · 0 + n = 3. Deoarece dreapta trece prin punctul B(2, 7), funcția are în punctul x2 = 2 valoarea y2 = 7, deci trebuie să avem totodată m · 2 + n = 7. Căutăm coeficienții m, n. Obținem sistemul de ecuații:

m⋅0+n=3m⋅2+n=7

Din prima ecuație m · 0 + n = 3 obținem ușor coeficientul n, care este egal cu n = 3. Acest rezultat îl înlocuim în a doua ecuație, adică în m · 2 + n = 7 înlocuim pe n cu trei:

m⋅2+n=7m⋅2+3=7m⋅2=4m=2

Și avem ambii coeficienți: m = 2, n = 3. Funcția care descrie dreapta precedentă are forma y = 2x + 3. Dacă înlocuim x = 1, obținem y = 2 + 3 = 5, ceea ce se potrivește cu graficul dreptei. Forma y = 2x + 3 o putem rescrie astfel încât în membrul drept să fie zero, adică adunăm la ambii membri −(2x + 3). Obținem astfel ecuația:

y−2x−3=0

Această ecuație se numește ecuația generală a dreptei.

Definiția ecuației generale a dreptei

Procedeul precedent este oarecum complicat și, în plus, nu poate fi folosit atunci când dreapta este paralelă cu axa Oy, adică verticală, deoarece o astfel de dreaptă nu descrie nicio funcție. De aceea introducem ecuația generală a dreptei și în alt mod. Spunem că orice ecuație de gradul întâi de forma

ax+by+c=0,

unde a,b,c ∈ ℝ și cel puțin unul dintre numerele a,b este nenul, este ecuația unei drepte în plan. Totodată, orice dreaptă din plan poate fi exprimată sub această formă. Această ecuație o numim ecuația generală a dreptei. O putem afla simplu din forma parametrică a dreptei. Dacă dreapta este descrisă de ecuațiile parametrice

x=a1+t⋅u1y=a2+t⋅u2,

aflăm ecuația generală eliminând parametrul t din ecuațiile parametrice. Exemplu: rămânem la dreapta precedentă, dată de punctele A(0, 3), B(2, 7). Aflăm vectorul director u→ din segmentul orientat AB→.

u→(u1,u2)=B−A=(2,7)−(0,3)=(2,4)

Putem privi din nou dreapta p cu vectorul director u→:

Dreapta p cu vectorul director u⃗

Scriem ecuațiile parametrice față de punctul A și vectorul u→:

x=0+t⋅2y=3+t⋅4

Pentru a obține ecuația generală, trebuie să adunăm aceste două ecuații astfel încât să se reducă parametrul t. Mai întâi înmulțim prima ecuație cu −2, iar pe a doua o lăsăm neschimbată:

−2x=0−t⋅4y=3+t⋅4

Și acum adunăm cele două ecuații, obținând o singură ecuație:

y−2x=3+t⋅4−t⋅4y−2x=3y−2x−3=0

Aceasta este ecuația generală a dreptei p. Vedem că am obținut exact aceeași ecuație ca prin procedeul precedent.

La ce folosește ecuația generală a dreptei

Ecuația generală ne determină toate punctele care formează dreapta. Dacă în ecuația de forma ax + by + c = 0 înlocuim necunoscutele x,y cu astfel de numere reale încât ecuația să fie adevărată, atunci (x,y) este un punct al acestei drepte. Să revenim la dreapta precedentă, descrisă de ecuația generală y − 2x − 3 = 0. Dacă înlocuim x = 1, y = 5, obținem egalitatea:

5−2⋅1−3=05−2−3=00=0

Aceasta înseamnă că punctul (1, 5) se află pe dreaptă. Dacă încercăm să înlocuim x = 2, y = 3, obținem egalitatea:

3−2⋅2−3=?03−4−3=?0−4≠0

Egalitatea nu este adevărată, punctul (2, 3) nu se află pe dreapta p. Putem verifica și pe figură:

Punctele căutate, evidențiate cu albastru

Dreapta verticală

Am menționat deja că ecuația generală a unei drepte verticale p nu ar putea fi obținută prin procedeul descris în primul capitol, deoarece dreapta verticală nu descrie nicio funcție. Totuși, și o astfel de dreaptă are ecuația ei generală, pe care o obținem prin procedeul din capitolul precedent.

Vom arăta aceasta pe dreapta care trece prin punctele A(4, 2), B(4, 8). Vectorul director u→ are forma:

u→(u1,u2)=B−A=(4,8)−(4,2)=(0,6)

Figura:

Dreapta p și vectorul director

Ecuațiile parametrice față de punctul A și vectorul director u→ ar arăta astfel:

x=4+t⋅0y=2+t⋅6

Acum ar trebui să eliminăm parametrul t. Totuși, prima ecuație ne-a scutit deja de muncă: în prima ecuație nu există niciun parametru t, mai exact, el este înmulțit cu zero, deci putem folosi întreaga ecuație ca ecuație generală a dreptei p. Dreapta p are deci ecuația generală

x−4=0

Adică coeficienții a,b,c din ecuația ax + by + c = 0 sunt a = 1, b = 0, c = −4.

Dreapta orizontală

Mai arătăm un exemplu, cu o dreaptă orizontală care trece prin punctele A(2, 1), B(5, 1). Vectorul director u→ va fi egal cu:

u→(u1,u2)=B−A=(5,1)−(2,1)=(3,0)

Figura:

Dreapta p și vectorul ei director u⃗

Ecuațiile parametrice ale dreptei față de punctul A ar arăta astfel:

x=2+t⋅3y=1+t⋅0

Vedem din nou că nu trebuie să eliminăm parametrul t, deoarece în a doua ecuație el este înmulțit cu zero. Putem folosi deci direct a doua ecuație ca ecuație generală a dreptei p:

y−1=0

Capitole: Ecuațiile parametrice ale dreptei, Ecuația generală a dreptei, Vectorul normal al dreptei, Ecuația dreptei cu pantă, Ecuația dreptei în spațiu