Descompunerea polinoamelor în factori
Un polinom poate fi descompus în produs de polinoame. Să ne imaginăm că avem polinomul
Constanta n reprezintă gradul polinomului, adică cel mai mare exponent care apare în polinom și al cărui coeficient nu este nul. De exemplu, polinomul x3 − 4x2 − 5x ar avea gradul 3. Toți ceilalți exponenți sunt fie mai mici (exponenții 2 și 1), fie au coeficientul nul. Acum putem spune că, dacă găsim o rădăcină k a polinomului nostru, atunci există un alt polinom Qn − 1(x), de grad mai mic cu unu, astfel încât
Sună complicat, dar de fapt spune că, dacă știm o rădăcină a polinomului Pn(x), putem găsi alt polinom Qn − 1(x) care, înmulțit cu expresia (x − k), ne dă polinomul inițial Pn(x), iar polinomul Qn − 1(x) are gradul cu unu mai mic decât polinomul Pn(x). Când ne uităm la polinomul nostru P3(x) = x3 − 4x2 − 5x, vedem că una dintre rădăcinile polinomului este numărul k1 = 0 (pentru că dacă în polinom înlocuim x cu zero, întreaga expresie va fi egală cu zero). Prin urmare, trebuie să existe un polinom Q2(x) astfel încât
Aici ne este ușor, pentru că x − 0 este, desigur, egal cu x, și astfel obținem egalitatea:
Din polinomul inițial P3(x) este de ajuns să scoatem factorul comun x și obținem noul nostru polinom Q2(x):
Aceasta este prima descompunere a polinomului în produs. Polinomul inițial x3 − 4x2 − 5x l-am putut descompune în produsul dintre (x − 0) și x2 − 4x − 5, care este un polinom de grad mai mic. Dar acest polinom x2 − 4x − 5 îl putem descompune mai departe. Când rezolvăm ecuația de gradul al doilea
aflăm că soluțiile acestei ecuații sunt numerele k2 = 5 și k3 = −1. Ar trebui deci să putem găsi un polinom Q1(x) astfel încât
Aflarea polinomului Q1(x) nu este chiar simplă, ne putem ajuta, de exemplu, de împărțirea polinoamelor. Astfel aflăm că polinomul rezultat este Q1(x) = x + 1, deci putem scrie
Întregul polinom inițial P3(x) este egal cu:
Dacă descompunem astfel întregul polinom, putem citi frumos fiecare rădăcină. Dacă oricare dintre acele expresii din produs este egală cu zero, întreaga expresie va fi egală cu zero. De aceea din scriere reiese clar că rădăcinile polinomului sunt exact numerele k1 = 0, k2 = 5 și k3 = −1.
Capitole: Polinoame, Împărțirea polinoamelor, Rădăcina unui polinom, Descompunerea în factori