Funcții cu mai mulți parametri

Cele mai simple funcții au un singur parametru. Se lucrează ușor cu ele și se analizează ușor. În viață însă avem uneori nevoie de funcții mai complicate, care au mai mulți parametri.

Cum arată o funcție cu mai mulți parametri

Până acum am lucrat cu funcții care au un singur parametru. O funcție poate avea însă foarte bine doi parametri sau chiar mai mulți. Se lucrează cu ea la fel ca cu o funcție cu un singur parametru, doar că, în analogia cu tabelul, avem mai multe coloane pentru intrări, dar rămâne o singură coloană pentru ieșire. Un astfel de tabel ar putea arăta așa:

$$\begin{array}{ccc}\text{Intrarea a}& \text{Intrarea b}& \text{Rezultat}\\ 1& 1& 2\\ 1& 2& 3\\ 1& 5& 6\\ 3& 5& 8\\ 4& 12& 16\end{array}$$

Notația unei astfel de funcții ar arăta asemănător cu cea a funcției cu un singur parametru, doar că în paranteze scriem doi parametri: f(a, b). Apelul ar fi f(1, 2). Evaluarea ar decurge astfel: am căuta rândul în care Intrarea a = 1 și Intrarea b = 2. Pe acel rând, coloana Rezultat are valoarea 3, deci f(1, 2) = 3.

Observă că în coloana intrării a unele valori apar de mai multe ori. Am spus deja că o funcție trebuie să returneze mereu același rezultat pentru aceeași intrare. Mai este valabil acest lucru când avem aceleași valori într-una dintre coloanele de intrare? Da, pentru că le deosebește a doua coloană. Este deci în regulă ca în prima coloană să apară de mai multe ori numărul 1, pentru că de fiecare dată are în a doua coloană altă valoare. Apelăm funcția cu două argumente, așa că pentru fiecare pereche identică de argumente funcția trebuie să returneze același rezultat. Un tabel greșit ar arăta așa:

$$\begin{array}{ccc}\text{Intrarea a}& \text{Intrarea b}& \text{Rezultat}\\ 1& 1& 2\\ 1& 2& 3\\ 1& 5& 6\\ 3& 4& 8\\ 3& 4& 13\end{array}$$

Ultimele două rânduri au aceleași valori la intrări, de aceea acest tabel nu este o definiție validă a unei funcții. Această funcție nu ar ști ce să returneze dacă am apela-o cu argumentele f(3, 4).

Exemple de funcții cu mai mulți parametri

În matematică, un exemplu de funcție cu doi parametri este ridicarea la putere. Funcția putere primește ca prim argument baza, iar ca al doilea exponentul. Ca să ne înțelegem, scrierea x² este de fapt apelul unei funcții cu doi parametri. Dacă am vrea să definim manual ridicarea la putere ca funcție, am putea face așa:

$$\text{putere}(a,b)=a^b$$

Parametrul a este baza, iar parametrul b este exponentul. Scrierea x² am putea-o scrie deci și ca putere(x, 2). În corpul funcției, în locul parametrului a s-ar înlocui variabila x, iar în locul parametrului b s-ar înlocui exponentul 2. Și am obținut din nou expresia x².

Alte exemple sunt operațiile clasice de adunare sau înmulțire. Adunarea sau înmulțirea nu sunt altceva decât funcții cu doi parametri:

$$\begin{array}{rcl}\text{adună}(a,b)& =& a+b\\ \text{înmulțește}(a,b)& =& a\cdot b\end{array}$$