Distributivitatea
Distributivitatea este o proprietate a două legi de compoziție (operații binare), cum sunt, de exemplu, adunarea și înmulțirea. Distributivitatea ne spune, în cazul înmulțirii și adunării, că putem „desface paranteza”. De exemplu, dacă avem expresia
știm că putem desface paranteza, obținând o altă expresie
Ambele expresii duc la același rezultat, numărul 14. Această desfacere am putut-o face pentru că operația de înmulțire este pe mulțimea numerelor reale distributivă față de operația de adunare. În general, dacă avem două operații · și +, spunem că operația · este pe mulțimea M distributivă față de operația + dacă
pentru orice a, b, c ∈ M. Un alt exemplu de operații distributive sunt operațiile din logica propozițională, conjuncția ∧ și disjuncția ∨. Să ne imaginăm că avem propozițiile A, B și C. Dacă spunem „A și, în același timp, (B sau C)”, o scriem astfel
Iar pentru că operația de conjuncție este distributivă față de operația de disjuncție, este valabilă în același timp
Deci, în cuvinte: „(A și, în același timp, B) sau (A și, în același timp, C)”. Ca să avem și un exemplu de operații care nu sunt distributive, să luăm, de exemplu, adunarea și scăderea:
Rezultatul corect este, desigur, 2, pentru că după adunarea din paranteză obținem 10 − 8, adică 2. Dacă am aplica la acest calcul regula distributivității, am obține expresia:
După calcularea parantezelor am avea 5 + 7, adică 12. Vedem că am obținut un rezultat greșit, deci operațiile de adunare și scădere nu sunt distributive.
Alte exemple: unele operații cu matrice îndeplinesc legea distributivității. Vectorii dintr-un spațiu vectorial la fel. Operațiile dintr-un corp trebuie să fie distributive.
Capitole: Comutativitatea, Asociativitatea, Distributivitatea