✖

Distributivitatea

Distributivitatea este o proprietate a două legi de compoziție (operații binare), cum sunt, de exemplu, adunarea și înmulțirea. Distributivitatea ne spune, în cazul înmulțirii și adunării, că putem „desface paranteza”. De exemplu, dacă avem expresia

2⋅(3+4)

știm că putem desface paranteza, obținând o altă expresie

2⋅(3+4)=2⋅3+2⋅4

Ambele expresii duc la același rezultat, numărul 14. Această desfacere am putut-o face pentru că operația de înmulțire este pe mulțimea numerelor reale distributivă față de operația de adunare. În general, dacă avem două operații · și +, spunem că operația · este pe mulțimea M distributivă față de operația + dacă

a⋅(b+c)=(a⋅b)+(a⋅c)(b+c)⋅a=(b⋅a)+(c⋅a)

pentru orice a, b, c ∈ M. Un alt exemplu de operații distributive sunt operațiile din logica propozițională, conjuncția ∧ și disjuncția ∨. Să ne imaginăm că avem propozițiile A, B și C. Dacă spunem „A și, în același timp, (B sau C)”, o scriem astfel

A∧(B∨C)

Iar pentru că operația de conjuncție este distributivă față de operația de disjuncție, este valabilă în același timp

(A∧B)∨(A∧C)

Deci, în cuvinte: „(A și, în același timp, B) sau (A și, în același timp, C)”. Ca să avem și un exemplu de operații care nu sunt distributive, să luăm, de exemplu, adunarea și scăderea:

10−(5+3)

Rezultatul corect este, desigur, 2, pentru că după adunarea din paranteză obținem 10 − 8, adică 2. Dacă am aplica la acest calcul regula distributivității, am obține expresia:

(10−5)+(10−3)

După calcularea parantezelor am avea 5 + 7, adică 12. Vedem că am obținut un rezultat greșit, deci operațiile de adunare și scădere nu sunt distributive.

Alte exemple: unele operații cu matrice îndeplinesc legea distributivității. Vectorii dintr-un spațiu vectorial la fel. Operațiile dintr-un corp trebuie să fie distributive.

Capitole: Comutativitatea, Asociativitatea, Distributivitatea